Rezolutii pe 2015

Si iata ca vine si sfarsitul de an. Unul grandios, as putea spune, pentru familia mea.
Da, s-au intampat atat de multe lucruri incat imi e greu deja sa le enumar si sa ma gandesc daca nu cumva anul ce vine va fi putin mai diferit!
Insa principalul lucru din 2015 au fost venirea pe lume a lui Mihai, mai apoi mica afacere pe care o avem si faptul ca suntem sanatosi si cerebrali.

A fost insa un an greu, trebuie sa recunosc, insa extraordinar de frumos si cu multe realizari. A inceput cu o nastere de urgenta, cu un copil foarte mic, cu agitatie in mica noastra afacere, cu un job solicitant al sotului meu, cu un avans incredibil de rapid al lui Mihai (da, a bifat cam tot ce se putea in nici un an de viata: papa singur, are 12 dinti, merge singur, vorbeste mult in bebeluseasca lui si este din ce in ce mai capabil sa faca lucruri de unul singur. Deh, suntem mandri de el ca orice parinte de copilul lui.), cu o casa in care mai mereu se gaseste ceva de cumparat, cu alergatura prin oras si cu stresul zilnic. Insa una peste alta bucuriile au fost imense si tot ceea ce s-a intamplat in 2015, probabil a atins apogeul maxim de senitate si dragoste in familia mea. Suntem mai uniti ca niciodata, ne iubim mai mult, am invatat sa fim mai rabdatori si mai calmi, si cel mai important lucru, am invatat sa ma bucur de micile nimicuri ale vietii (auzi, sa te bucuri ca piciul din dotare face caca! nah, altii se bucura ca primesc un telefon, eu ma bucur ca piciul meu face treaba nr. 2).
Anul asta am fost mai chibzuita, mai cerebrala, am ales cu grija prietenii (a pros pros, multumesc LPB pentru absolut tot, cele mai minunate mamici) si chiar am impus niste limite in viata mea.

A fost un an incarcat de emotie, de lacrimi de fericire, de dragoste, a fost anul perfect pentru familia mea. A fost anul in care ne-am regasit sufleteste.

Nebunia de sarbatori

Oh, imi aduc aminte de anul trecut in preajma sarbatorilor de iarna. Clar, a fost mai rece ca acum. Alergam sa iau cadouri pentru toata lumea, puneam la punct ultimele detalii pentru venirea pe lume a lui Mihai, faceam curatenie, mancare, iar in final ajunsesem cu perfuzii in spital cateva zile! Deh, credeam ca le pot face pe toate! Si inca cred, culmea!
Anul asta insa, tot timpul meu il acord lui Mihai si sotului. Azi am trebaluit toata ziua, iar dragul de el, s-a jucat numai in bucatarie de parca stia ca mami vrea sa faca ceva bun pentru Craciun! Am facut sarmale, cozonaci si o ciorbica. In rest, pentru prima oara dupa multi ani, am cumparat. Am decis ca trebuie sa-mi investesc timpul, si ala putin, in educatia si cresterea copilului meu (care azi, pentru prima oara, s-a urcat singur pe mobila!)

Insa lasand la o parte putin familia mea, vad pe strada si prin magazine o forfota de nedescris, oameni care cheltuie deloc cumpatat si care dupa parerea mea, distrug spiritul sarbatorilor. La ce bun sa-ti iei acum 5 baxuri de sticle de ulei daca nu le utilizezi? Ori detergenti cu sacii? Si sa nu mai vorbim de mancare in exces! Sau celebrele deja cozi la farmacii! Pe bune, chiar nu ati avut timp inainte de sarbatori sa va aprovizionati? Si chiar mancati asa multa mancare? Am vazut ieri in hypermarket cand ii luam lui Mihai banane, o tanti care cumpara 5 suluri de salam si 10 pachete cu unt. Nu m-am putut abtine si am intrebat-o ce face cu atata unt si mi-a spus foarte senina ca "E la promotie!".  Nu am mai comentat nimic, era de prisos orice as fi zis.

Nu sunt fan agitatie, niciodata nu am fost, insa anul asta am vazut parca cu alti ochi nebunia de sarbatori si ignoranta si snobismul unora de a cheltui banii efectiv aiurea! Mi-as dori pentru toti oamenii din lumea asta putina intelepciune si rabdare! Atat!

In rest, va las sa savurati o felie de cozonac facut cu Mihai in SSC!

In cautarea tricicletei perfecte

Dragilor, se apropie cu pasi repezi Craciunul. Vad prin magazine, pe strada, oriunde, o agitatie infernala. Parca au intrat zilele in sac si toate produsele din lumea asta in el. Nimeni nu mai are rabdare! Si in toata nebunia asta, ne tot gandim si noi ce cadou sa-i punem lui Mihai sub brad, fiind de altfel primul lui Craciun!
Credeti-ma, are jucarii de toate categoriile, chiar ma intreb uneori ce-o fi fost in capul meu de i-am luat asa multe! Dar parca tot mai trebuie ceva! Asa ca m-am gandit impreuna cu tati lui drag sa-i cumparam o tricicleta, ca deh, baiatul s-a facut mare si merge singur!
Ok, pana aici lucrurile sunt clare. Insa ce faci atunci cand efectiv gasesti o sumedenie de modele si pur si simplu nu stii ce sa iei. Am ajuns exact ca atunci cand ii cautam carucior!
Insa dupa cateva saptamani de verificat site-uri, magazine si pareri ale unor mamici am ajuns la concluzia ca asa ceva este ceea ce ne trebuie!

E mica, robusta, usoara, e potrivita pentru varsta lui Mihai (10,2 luni) si mai ales este 5 in 1. Deci, o cumpar o data si o folosesc pana la 36 luni!
Poate ca nu este cea mai inspirata alegere pentru toti copii, insa pentru noi pare a fi cea mai buna! Asa ca, asteptam cuminti sa vina Mos Craciun sa ne putem plimba in voie peste tot!

La multi ani, Romania!

M-am nascut roman. Roman voi fi pana la moarte oriunde m-as duce sau ce as face.
La multi ani romanilor de pretutindeni! Sa traiti, sa va bucurati de acest privilegiu pentru ca noi suntem unici! Sa va bucurati ca suntem darnici, iubitori si patrioti!

M-a bucurat nespus de mult faptul ca dis de dimineata, am vazut balcoanele blocurilor de vis-a-vis pline de steaguri romanesti. Semn ca inca exista patriotism. Chiar si Mihai si-a luat clopul romanesc si l-a pus pe cap! Mandrie de roman, ce mai!

Sunt mandra ca sunt romanca, ca am un sistem de valori bine format si pe care il respect si cred cu tarie ca mana de oameni ramasa in tara noastra va schimba ceva. Sunt mandra ca sunt romanaca pentru ca am vazut astazi mame care isi purtau copii cu drapelul romanesc in piept!

La multi ani Romanie draga!

Despre sarcina in sistem privat vs nasterea la stat

M-am tot gandit despre cum sa scriu postarea asta. As avea nenumarate lucruri sa spun despre ambele sisteme medicale, insa va voi relata strict experienta mea. Va spun din start ca am ales urmarirea sarcinii inca de la aflare si pana la final, in sistem privat, la o clinica medicala din Buzau. Si da, vreau sa dau si nume de data asta, cu riscul ca se va considera reclama (desi nu este, nici nu ma gandesc la reclama, au ei destui clienti): Clinica Medlav, medic David Gigel. As fi ales probabil un spital privat unde sa pot sa si nasc dar la noi in Buzau lucrurile stau foarte diferit de orasele normale. Aici, exista o maternitatea noua, cu niscaiva dotari de ultima generatie cica, plina de praf insa, cu pereti mucegaiti si cu licitatii inca deschise si neterminate (deh, trebuiau si alesii locali sa bage ceva bani la buzunarele lor). Si mai exista si materninatatea clasica, unde toate mamele se inghesuie care mai de care sa-si aduca pe lume copilasii. Si pe langa astea doua institutii mai exista cateva clinici private, unele mai dotate altele nu!

Am ales, urmarirea sarcinii in sistemul privat, la Clinica Medlav din Buzau, dr. David Gigel. Nu pentru ca nu as fi avut ce face cu banii, insa confortul din sistemul privat nu ti-l da nimeni, la absolut nici o maternitate de stat. Am avut parte de liniste, intelegere, mi s-a explicat pe indelete tot ce am avut nevoie sa stiu, mi s-a raspuns la intrebari fara reprosuri, fara cuvinte urate, m-au asigurat ca totul va decurge bine, oricate probleme ar fi. Am avut parte de aparatura de specialitate, de personal medical amabil, de o ambianta placuta si de un medic care s-a comportat exemplar. Costurile au fost medii din punctul meu de vedere si daca as mai avea vreun copil, tot in sistem privat as merge. Si culmea, tot la acelasi medic.
 

Cat despre nasterea la stat, ei bine aici stau altfel lucrurile. Am nascut tot cu medicul meu, o cezariana neprogramata si un bebe sanatos mult inainte de termenul final. In Maternitatea din Buzau personalul e foarte diversificat. De la doamne dragute si amabile care vor sa fie totul bine, la domnisoare asistente care au impresia ca ele sunt mult mai importante decat medicii. Ambianta maternitatii lasa mult de dorit. Mie mi-a dat impresia ca ar fi un fost CAP comunist: paturi vechi, paturi noi, lenjerie de acasa, trusoul copilului de acasa, lucruri de igiena personala de acasa, bai infecte si multe altele. Despre spaga, lucuri "frumoase"! Dai daca ai, daca nu, suporti! Ei bine, eu nu am dat nici un ban nimanui, nici macar o punga de cafea si am fost tratata la fel ca mamicile care au cotizat in buzunarele personalului medical. Chestia asta cu spaga e un lucru facut voit de noi. Daca macar 15% din populatie nu ar incuraja spaga, sistemul asta s-ar schimba considerabil. Da, NU AM DAT SPAGA! si nu imi este frica sa recunosc si sa fie clar pentru oricine citeste si ma mai intreaba! Se poate, mamicilor, si fara spaga in sistem de stat! Copilul meu a fost bine, pana la urma asta este tot ce conteaza. Daca ar fi existat o maternitate mai buna sau una privata sau daca sistemul ar fi altul sunt ferm convinsa ca si oamenii ar fi altii. Am fost tratata bine, nu foarte bine! Medicul meu s-a ocupat de mine la fel ca in sistemul privat (vizite, controale, sfaturi), asistentele au fost "asa si asa", unele mai cu capsa pusa, altele, normale! 

As fi ales oricand nasterea acasa, sa am confortul dorit alaturi de familia mea, insa cu o cezariana neprogramata chiar nu s-a putut. Si legile in Romania sunt putin stricte in sensul asta! As fi ales oricand alta maternitate, mai curata, cu dotari mai bune pentru copii, insa clar nu s-a putut!

Ca si o concluzie: as merge oricand pe mana medicului meu ginecolog, insa as alege oricand o alta maternitate!

Despre scutece

De cand s-a nascut Mihai am incercat sa caut cele mai bune produse de ingrijire pentru el.

Vorbim azi despre scutece.
Fiind un bebelus mic si slabut, am avut nevoie de scutece pentru prematuri, cele mai mici deci, existente pe piata noastra. Am optat de la inceputul vietii lui strict pentru BabyLove de la DM.
Da, m-am documentat, am cautat informatii referitoate la multiplele produse de scuteceala si am optat pentru BabyLove. De ce? Iata cateva motive:
- mi se pare ca au o calitate mai buna fata de marcile Pampers, Libero, Puffies si altele
- absorb mult mai bine
- pielea ramane neteda si neiritata
- problema de "dat pe afara" (pe langa scutec) este foarte mica. Doar cand i-au iesit lui Mihai 4 dintisori odata si treaba nr. 2 a fost mai moale am avut niscaiva probleme. Dar chiar si asa, copilul nu se murdarise foarte mult.
- nu au miros
- nu sunt albite cu clor
- se gasesc in multiple varietati, inclusiv chilotei pentru plaja
- sunt relativ acceptabile ca pret (un pachet cu 36 buc. costa cca. 34 lei)
- se gasesc si in varianta BIO

As recomanda si Huggies. Folosite pe o perioada relativ scurta, nici acestea nu m-au dezamagit. Mentionez: nu am avut niciodata copilul iritat la fundulet ori intre picioare la utilizarea celor doua marci de scutece.

Am schimbat intotdeauna copilul de scutec ori de cate ori a fost nevoie, inainte de masa, dupa somn, inainte de iesit la plimbare, fara a folosi vreodata vreo crema, pudra sau ulei...da, poate multe mamici condamna ceea ce fac, insa nu as putea sa il las cu acelasi scutec mai mult de 4 ore. L-am spalat dupa fiecare nr. 2, l-am sters cu un material moale, gen finet si atat. Servetele umede utilizam doar in deplasare si atunci daca nu exista posibilitate de apa. Si m-am gandit si la posibilitatea scutecelor textile, insa deja Mihai se pregateste de olita! 

PS:Ma intreb insa, la celebra marca Pampers, cum Dumnezeule are 12 ore de protectie?! Adica mamica nu-l schimba deloc de scutec in 12 ore?

De ce am ales autodiversificarea (blw)

De cand ma stiu mi-a placut ca mancarea sa fie nu neaparat multa, ci cumva asezata frumos in farfurie, mai colorata si diversa. Nu m-am gandit de altfel ca ar putea exista si un alt mod de a hrani copilul decat acela povestit de majoritatea mamicilor. Faci piure din legume fierte, carne fiarta, vestita supa si piure de fructe, eventual suc din portocale.
M-am documentat deci, am citit, am intrebat pana si pediatra si am ajuns la un singur raspuns in ceea ce priveste modul de a-l hrani pe Mihai: autodiversificare!
Da, multa lume ma intreaba ce este autodiversificarea si cum de nu imi e frica ca bebe se va ineca! Ei bine, am incredere in copilul meu!
Autodiversificarea a mers perfect la noi, Mihai avand si reflux. Asadar, in autodiversificare se pun trei alimente pe masuta copilului taiate bastonase ca acesta sa le poata tine (eu am mai trisat si am taiat in bucati de orice forma). Copilul va alege, va vedea culori si forme.
Noi am inceput cu fructe. Avantaj in autodiversificare: ii poti da orice aliment, nu conteaza ordinea, nu exista regula de 3 zile intre alimente. Atentie insa la alimente cu factor alergen!

Avantajele autodiversificarii

- linistea mamei ca puiul ei va fi fericit mancand
- autogestionarea corecta a mancarii de catre bebelus
- bebelusul va manca atat cat va dori (nu va fi fortat sa i se dea mancare cu lingurita)
- nu aveti nevoie de jocuri, bataieli, comedii ori orice alt lucru care sa distraga atentia copilului
- aveti nevoie de tacamuri putine, deci autodiversificarea va fi de altfel ieftina
- nu este nevoie sa gatiti tot felul de pireuri ori alte feluri costisitoare de mancare, copilul va manca ca si voi (a se intelege o mancare buna si sanatoasa, nu pizza, carnati, salam etc).
- va invata sa mestece, nu va fi mofturos cu mancarea (Mihai e fericit cand i se da ceva de mancare. Fericit ca tine singur in mana, ca duce si scoate din gura de cate ori vrea si ca nu il grabeste nimeni sa manance).
- copilul isi va controla singur apetitul
- isi dezvolta abilitatile exersand zilnic. Astfel, coordonarea mana-ochi si dexteritatea li se va imbunatati
- se va simti increzator si fericit luand masa mereu in familie ( noi am mancat si la restaurant, iar copilul s-a comportat admirabil)
- copilul se distreaza. Va cerceta, va invata texturi noi, culori noi, va sti ce e bun si ce nu, va avea preferinte culinare (Mihai nici acum nu prefera morcovul).

Dezavantajele autodiversificarii

- ei bine, mizeria va fi la ea acasa. Daca stati bine cu faptul ca veti avea un copil murdar dar fericit si sanatos si mizerie pe jos, autodiversificarea va fi o joaca.

Noi suntem foarte mandri de Mihai, care la 9,5 luni mananca singur cu furculita, cere de mancare atunci cand doreste ceva si nu face mofturi! S-a invatat de altfel, sa manance cu noi si sa fie fericit ca masa nu este o obligatie. Mananca mereu cat doreste (am fost certata de mai multe mamici cum ca Mihai ar trebui sa manance tot din farfurie ca sa creasca mare, ori daca nu are chef Mihai papa 2 guri din mancare si termina) astfel e o placere sa stea mereu la masa. Si da, ia in greutate bine si e sanatos.
Se stie insa ca baza este laptele, in cazul nostru lapte praf, insa alimentatia sanatoasa si data la cerere si nu din obligatie, mi-a facut copilul fericit!

Recomand mamicilor care doresc inceperea diversificarii sa se documenteze si sa incerce sa aibe incredere in propriul copil. Ei sunt mult mai inteligenti ca noi si gestioneaza mult mai bine orice situatie!

Mihai la prima masa (5,2 luni, pepene rosu si galben)Mihai mancand mar intreg

Ganduri la 4 dimineata

Este ora 4 dimineata. Mi-a fugit de multa vreme somnul! Stau atarnata de bara patutului si ma uit cu jind la copilul meu care doarme. Asa mi-as dori sa fur macar 5 minute din somnul lui adanc, lipsit de orice grija. Un somn plin de seninatate si fericire in acelasi timp. E calm, liber, chiar zambeste uneori cu coltul gurii. Il invidiez!
Mi-as dori macar o zi din viata lui de copil inocent sa o daruiesc unui adult care se trezeste posomorat ca trebuie sa mearga la job, ca are dead-line-uri de facut, ca are treaba cand ajunge acasa si mai apoi, se duce sa doarma ingandurat fara macar sa multumeasca pentru faptul ca exista. Oare asa de superficiali ajungem toti?
Ma uit la puiul meu cum doarme linistit si mi-as dori ca atunci cand va deveni adult sa faca cu placere lucrurile, sa zambeasca celor din jur si sa intinda o mana de ajutor celor nevoiasi. Mi-as dori sa arate piosenie si dragoste si sa fie un om rabdator.
Oh, puiul mamei drag, intr-o zi, cand tu vei fi mare, am sa te sarut ca acum si o sa iti reamintesc sa fii un om bun.

Te iubeste mama, somn usor!

Ce-mi doresc la 29 ani

Ei bine, ziua mea de anul asta e un pic diferita. Bine, foarte diferita! In primul rand, cu un nou membru in familie, in al doilea rand, cu o lipsa acuta de timp. Insa, cum intotdeauna mi-am dorit doar lucruri realizabile, iata ca ele s-au indeplinit.
De data asta mi-am dorit LINISTE! Da, nu glumesc! Mi-am dorit ca toti apropiatii mei sa fie sanatosi si mie mi-am dorit liniste. Si am avut o zi plina de evenimente! De la buchete de flori, cadouri, prajituri, agitatie si tam-tam, acum e liniste. Mihai doarme atat de frumos si eu, ma reculeg aici!
Am o singura imagine in minte acum: linistea de toamna, frunzele ruginii imprastiate aiurea pe asfalt, vantul care sufla usor, atat cat sa tremuri pe acordurile lui si copilul meu drag care merge pas cu pas in povestea mea alaturi de dragul meu sot. E liniste, deci!

La multi ani tuturor sarbatoritilor! Sa va simtiti la fel de bine ca mine!

Despre bucuria de a fi mama

Despre bucuria de a fi mama

Intotdeauna m-am intrebat daca voi fi o mama buna. Daca imi voi putea creste copilul frumos, daca il voi putea educa pe masura, daca il voi putea integra in societate, daca il voi alinta mereu fara a-l rasfata, daca voi putea fi langa el atunci cand va avea nevoie de mine...si cate alte intrebari nu mi-am pus inainte de a deveni mama. Si iata ca minunea s-a intamplat. Mai repede si mai pe neasteptate. Cred ca se hotarase sa vina atunci cand aveam cele mai mari temeri despre meseria de mama.
Da, nu te invata nimeni cum sa devii mama oricat de multe cursuri de puericultura ai face si oricate carti ai citi. Meseria de mama se invata cu copilul langa tine.
E greu? Da, e al naibii de greu dar e pe masura de frumos. As putea sa zic ca e atat de frumos incat as putea sa mai fac vreo 4-5 copii. Daca ar fi alta societate insa...
Cu Mihai lucrurile au fost foarte clare de la inceput. S-a vrut a veni pe lume repede. Nu avea rabdare in burtica sa creasca. El vroia afara. Vroia sa ne cunoasca. Si imi amintesc foarte bine cate eforturi s-au facut sa il dospim pana la termen sau cat mai mult. Insa Mihai a considerat ca pe 30 ianuarie e cazul sa facem cunostina si nu pe 20 februarie cum trebuia.

Nopti nedormite au fost putine, plansete la fel, insa imi amintesc zambetele unice si dragalase ale unui pui mic incapatanat sa creasca repede. Incapatanat sa isi tina capul rapid ca sa isi vada mama. Cu ochi mici si schimbatori ridica mereu fruntea sa ne vada. Zambea. In coltul gurii aparea un fir de bucurie mereu. Acum rade cu hohote ca un om mare la o groaza de gesturi si jucarii.
Imi amintesc acele manute mici si firave ale unui trupusor de vreo 2 kg si ceva care se intindeau spre noi sa ne cuprinda. Ma intreb si acum cu cata forta si incapatanre si-a dorit sa ne vada!
Azi, mainile de barbat puternic apuca tot si toate si se catara unde nici nu iti poti imagina. Da, deja merge sustinut. Ma si gandesc cand Doamne au trecut opt luni? Opt luni in care noi, mami si tati, am faurit o minune de baiat.
A fi mama reprezinta poate cea mai grea meserie din lume dar poate singura meserie cu adevarat importanta din viata unei femei.
Faptul ca poti da viata si modela acel prunc este pentru mine unicul lucru extraordinar si nimeni nu ne poate lua aceste trairi.
Ma intreb adesea daca chintesenta vietii nu cumva o repezinta zamislirea in sine.
Da. Sunt o mama fericita ca am un copil voios si asa cum mi l-am dorit. Sunt fericita ca am putut concepe o mana de om. Sunt fericita ca sunt MAMA!

De ce am ales sa imi port copilul

Inainte sa il nasc pe Mihai am pornit in goana dupa carucior. Alesesem unul vazut la cineva. Probabil culoarea ma obsedase si il cumparasem. S-a dovedit a fi destul de mic asa ca pornisem sa caut the best of the best in materie de carucior. Deja dupa o luna de cautare devenisem experta: sa aiba roti mari pe spate, mici pe fata, cu suspensie, cu ventil, sa aiba landou mare si incapator, ce fel de materiale voiam.....Nu mi-am pus insa niciodata problema achizitionarii unui sistem de purtare. La urma urmei, aveam caruciorul mult dorit! Ei bine, ce faci insa cand piciul din dotare de 7 luni incepe sa faca pasi si nu mai doreste nici in ruptul capului la carucior. Acum insa, dupa 9 luni de viata ale lui Mihai, am descoperit sistemul perfect. Am tot facut cercetari pentru boba, sling cu inele, wrap tesut, wrap elastic, SSC, etc, insa singurul care mi s-a potrivit a fost SSC-ul.
NOTA: va rog, daca aveti de gand sa cumparati un sistem de purtare, faceti un mic efort si mergeti sa probati!

Primul sistem cumparat a fost mei tai-ul Casa Zamfirei . Este un sistem de purtare traditional asiatic. M-am oprit la acest sistem pentru ca bebe sta perfect acolo si eu ma simt minunat. L-am probat inainte de a-l cumpara si m-am simtit bine. Ei, dar ce faci cand bebe vrea sa mearga, apoi vrea in brate, apoi iar jos, iar in brate! Imi era destul de dificil de legat mereu bretelele mei tai-ului. Asa ca, am trecut la SSC. Bun! Sistem perfect, bebe fericit cand jos cand in brate, reglaje bune si mai ales materiale bune!

De ce am ales Casa Zamfirei!

Am probat in prealabil ssc Boba 4g, Manduca, o frumusete de Isara si o Luna adorabila. Insa Casa Zamfirei parca a fost croit pentru corpul meu. Se muleaza perfect, reglaje usoare si rapide, siguranta si cel mai important lucu, un bebe fericit! Ce imi puteam dori mai mult. Mai ales daca sprijin si mamele care lucreaza de acasa si RO home-made!

Si da, copilul nu se invata in brate cu sistemele astea (oricum, ei din burtica stiu ca acolo e cel mai bine), copilul nu e razgaiat, nici alintat si nici nu va ramane cracanat, asa cum mi s-a spus de o mamica al carei copil atarna intr-un Chicco amarat! Dragi mamici, inainte de a cumpara un sistem de purtare, interesati-va! Avem liber la informatie pe net.

Avantajele purtarii unui copil

Oh, ar fi mult de scris insa o sa vi le enumar pe cele mai importante din punctul meu de vedere si anume:
- copil fericit la pieptul mamei
- supt la cerere in siguranta si in intimitate
-adio, dureri de mijloc la carat un bebelus de 10 kg.
- bebe doarme, si eu imi fac treburile lejer in casa
- adio, dureri de umeri
- plimbare cu greutate la purtator distribuita corect= slabit garantat.

Intotdeauna mi-am dorit un copil fericit! Acum, Mihai doarme in SSC si eu ma plimb prin magazine ( aveam unele probleme in a intra cu un carut PegPerego printre rafturile prost aranjate).

Pentru noi, femeile

Am tot stat si m-am gandit cum sa incep acest blog. Cum sa il impart, ce sa va povestesc, ce sa va arat...multe, multe lucruri am de zis.
De cand a venit pe lume Mihai, simt ca viata mi s-a schimbat total. In bine! Simt ca el e acel ceva ce lipsea in familia mea, acel ceva ce ma implineste pe toate planurile. Cel care imi da forta, cel care ma face sa rad, cel care ma zapaceste cu figura lui nevinovata, cel care face parte din mine.

Da, mamici, noi suntem acele fiinte care au parte de cele mai minunate lucruri de pe pamant: noi avem puterea de a da viata. Noi putem zambi si plange in acelasi timp, noi putem fi treze 48 de ore fara sa ne plangem, putem gati, face curatenie, putem sa avem si grija de copii si putem sa ne intampinam si sotul cu zambetul pe buze. Si toate in acelasi timp! Suntem minunate.
Vreau ca acest prim articol sa fie dedicat tuturor mamelor, tuturor femeilor care cred ca pot schimba ceva. Zambiti dragelor, ne asteapta o zi minunata!