Despre bucuria de a fi mama

Despre bucuria de a fi mama

Intotdeauna m-am intrebat daca voi fi o mama buna. Daca imi voi putea creste copilul frumos, daca il voi putea educa pe masura, daca il voi putea integra in societate, daca il voi alinta mereu fara a-l rasfata, daca voi putea fi langa el atunci cand va avea nevoie de mine...si cate alte intrebari nu mi-am pus inainte de a deveni mama. Si iata ca minunea s-a intamplat. Mai repede si mai pe neasteptate. Cred ca se hotarase sa vina atunci cand aveam cele mai mari temeri despre meseria de mama.
Da, nu te invata nimeni cum sa devii mama oricat de multe cursuri de puericultura ai face si oricate carti ai citi. Meseria de mama se invata cu copilul langa tine.
E greu? Da, e al naibii de greu dar e pe masura de frumos. As putea sa zic ca e atat de frumos incat as putea sa mai fac vreo 4-5 copii. Daca ar fi alta societate insa...
Cu Mihai lucrurile au fost foarte clare de la inceput. S-a vrut a veni pe lume repede. Nu avea rabdare in burtica sa creasca. El vroia afara. Vroia sa ne cunoasca. Si imi amintesc foarte bine cate eforturi s-au facut sa il dospim pana la termen sau cat mai mult. Insa Mihai a considerat ca pe 30 ianuarie e cazul sa facem cunostina si nu pe 20 februarie cum trebuia.

Nopti nedormite au fost putine, plansete la fel, insa imi amintesc zambetele unice si dragalase ale unui pui mic incapatanat sa creasca repede. Incapatanat sa isi tina capul rapid ca sa isi vada mama. Cu ochi mici si schimbatori ridica mereu fruntea sa ne vada. Zambea. In coltul gurii aparea un fir de bucurie mereu. Acum rade cu hohote ca un om mare la o groaza de gesturi si jucarii.
Imi amintesc acele manute mici si firave ale unui trupusor de vreo 2 kg si ceva care se intindeau spre noi sa ne cuprinda. Ma intreb si acum cu cata forta si incapatanre si-a dorit sa ne vada!
Azi, mainile de barbat puternic apuca tot si toate si se catara unde nici nu iti poti imagina. Da, deja merge sustinut. Ma si gandesc cand Doamne au trecut opt luni? Opt luni in care noi, mami si tati, am faurit o minune de baiat.
A fi mama reprezinta poate cea mai grea meserie din lume dar poate singura meserie cu adevarat importanta din viata unei femei.
Faptul ca poti da viata si modela acel prunc este pentru mine unicul lucru extraordinar si nimeni nu ne poate lua aceste trairi.
Ma intreb adesea daca chintesenta vietii nu cumva o repezinta zamislirea in sine.
Da. Sunt o mama fericita ca am un copil voios si asa cum mi l-am dorit. Sunt fericita ca am putut concepe o mana de om. Sunt fericita ca sunt MAMA!