Atat de tare bate vantul azi si acum imi dau seama cat timp a trecut de cand nu am mai scris nimic.
Intre timp, dragul nostru Mihai a tot crescut, la fel si prostioarele lui. Ieri, de exemplu, mi-a carat rufele din cosul de la baie in sertarul cu oale din bucatarie.
Si de abia acum realizez ce inseamna viata mea alaturi de el. Cred ca nu exista mama pe lumea asta care sa nu isi iubeasca necontenit copilul, care sa-i umple viata cu zambete si bucurii, care nu a plans macar o data de dragul odorului ei. Cert e ca imi doresc clipe din astea tot mai des.
Cred ca vremea asta ma face usor melancolica, insa sentimentul de dragoste este coplesitor si totodata doare cand te gandesti ca la un moment dat isi va dori acea libertate de adult.
Of, draga Mihai, nu ma mai satur de tine! De dragoste asta de parinte! De sentimentul asta suprem de iubire!
Oh, dar tu cresti.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu