vineri, 6 noiembrie 2015

Ganduri la 4 dimineata

Este ora 4 dimineata. Mi-a fugit de multa vreme somnul! Stau atarnata de bara patutului si ma uit cu jind la copilul meu care doarme. Asa mi-as dori sa fur macar 5 minute din somnul lui adanc, lipsit de orice grija. Un somn plin de seninatate si fericire in acelasi timp. E calm, liber, chiar zambeste uneori cu coltul gurii. Il invidiez!
Mi-as dori macar o zi din viata lui de copil inocent sa o daruiesc unui adult care se trezeste posomorat ca trebuie sa mearga la job, ca are dead-line-uri de facut, ca are treaba cand ajunge acasa si mai apoi, se duce sa doarma ingandurat fara macar sa multumeasca pentru faptul ca exista. Oare asa de superficiali ajungem toti?
Ma uit la puiul meu cum doarme linistit si mi-as dori ca atunci cand va deveni adult sa faca cu placere lucrurile, sa zambeasca celor din jur si sa intinda o mana de ajutor celor nevoiasi. Mi-as dori sa arate piosenie si dragoste si sa fie un om rabdator.
Oh, puiul mamei drag, intr-o zi, cand tu vei fi mare, am sa te sarut ca acum si o sa iti reamintesc sa fii un om bun.

Te iubeste mama, somn usor!